Monografie

Satul Plopenii Mari s-a întemeiat pe partea de est a vechii moşii Plopeni, la vest de moşia Dumeni, pe care a încorporat-o, în partea sa de est, până la hotarul de vest al moşiei satului Plopeni.

Începuturile satului Plopeni Mari se regăsesc în odaia înfiinţată pe partea de est a moşiei Plopeni, care se afla în stăpânirea lui Ioniţă Herescu, fiul lui Mihai Chirescu[1], a cărui soţie, Irina, născută Soroceanu, se trăgea din Damaschina, fiica lui Toader Isac, cel care primea în 1654 părţi de ocină din Plopeni, de la Gheorghe Ştefan voievod[2].

Mihai Chirescu era răzeş în moşia Plopeni spre sfârşitul secolului al XVIII-lea; la 10 august 1787 Irina Chireasca (soţia decedatului Mihai) stăpânea a cincea partea dintr-o optime din moşia Dumeni şi a cincea parte din moşia Plopeni, către Ibăneasa.

În 1816 este menţionat satul Plopenii Gămăscului, a lui Ioniţă Herescu, cu şapte liude (familii), care plăteau bir 20 lei pe sfert (sfertul anului)[3].

În 1834 Mihai (Mihalache) Herescu, fiul lui Mihai Chirescu, stăpânea 200 fălci (cca. 286 ha) în moşia Plopeni, către Pârâul Ibăneasa (aici i-a fost adusă a cincea parte din Plopeni şi a 40-a parte din Dumeni), pe care le vinde la 10 iulie 1844 lui Ioniţă Jian cu 200 galbeni[4]. Fiii lui Ioniţă Jian, (Alexandru) Alecu şi Costache, prin moştenire şi cumpărări succesive, au luat în stăpânire moşiile Ungureni (Sapoveni) şi Plopeni-Dumeni. La 26 mai 1886, cele două fiice ale lui Alecu Jian, Sultana Foti şi Maria Ghica, au împărţit trupul de moşie Plopeni-Dumeni, rămas după împroprietărirea din 1864-1865, în suprafaţă de 1.741 fălci (cca. 2.390 ha) în părţi egale: Sultana Foti a primit partea numită Plopenii Mici iar Maria Ghica, partea numită Plopenii Mari[5]. Satul cu numele Plopenii Mari este menţionat din 1887, în comuna Borzeşti[6].

Satul a avut caracter dublu: parte a moşiei a fost răzeşească, iar altă parte a devenit boierească prin vânzări ale ocinelor răzeşeşti de către vechii stăpâni.

Numele satului s-a dat de la cel al moşiei, care, la rândul ei, a luat numele de la familia Plop, care a avut aici ocină înainte de 1614, căci la 2 martie 1614 Ursu Plop a vândut partea sa de ocină şi moşie lui Nechifor şi Bilcăi, … Andronic Plop şi Gavril Plop au vândut părţile lor …[7].

Până în anul 1951 satul Plopenii Mari nu a avut nici un fel de locaş religios. În perioada 1951-1952 s-a construit o capelă în care se oficia doar slujba înmormântării. Pentru celelalte servicii religioase, locuitorii din acest sat se deplasau în satul Plopenii Mici, deşi acesta este mult mai vechi, având biserică şi şcoală din secolul anterior, dar cunoscând o dezvoltare mai lentă faţă de satul dezvoltat din Odaia Plopeni, care a încorporat şi moşia, probabil şi o parte dintre locuitorii vechiului sat Dumeni, a adoptat ulterior numele Plopenii Mari, care lasă impresia de anterioritate.

În anul 1966 a început construcţia locaşului de biserică prin contribuţia credincioşilor, sub îndrumarea preotului Ghervase. Biserica a fost sfinţită la data de 14 octombrie 1968. Preoţi slujitori: pr. Alex Porubiu, Constantin Ciofu, Mircea Belciug, Florentin Puşcaşu, Ciprian Dumitru Herghelegiu şi, din anul 2000, Cristian Zaharia.

Şcoala cu clasele I-IV din satul Plopenii Mari şi-a început activitatea din anul 1908 şi a funcţionat în diferite case ale sătenilor, ultimele locaţii fiind la Costache Bursuc, cu înv. Eugen Lăscărescu şi apoi Gh. Iorguleţ, cu înv. Mihai Irimescu. Local propriu, cu pereţii din paiantă, două săli de clasă şi cancelarie, s-a dat în folosinţă în anul 1928. Din anul 1960 şcoala funcţionează cu clasele I-VII, apoi din 1964 cu clasele I-VIII şi din 1969 cu clasele I-X. În anul 1972 s-a dat în folosinţă localul astăzi numit B, cu parter şi etaj, cu opt săli de clasă iar în anul 1979 s-a dat în folosinţă un alt local, numit în prezent A, cu parter şi două etaje, cu opt săli de clasă, aici frecventând clasele V-VIII şi copii din satele Plopenii Mici şi Mihai Viteazul iar clasele IX-X, elevii din întreaga comună.